nou!!!

S-a lansat: http://zeulvostru.wordpress.com/

El este (zeul)! De atunci a mai crescut, are multă energie şi multe idei. Eu îi urez succes!

Aproape linişte ...

... în această seară de Martie şi îţi lipseşte doar fumul de strujeni ca să-ţi închipui că eşti la Glăvăneşti, spre seara unei zile zgribulite de primăvară.
De pe creasta dealului pe care e casa voastră, panorama asupra satului e completă! Din fiecare curte se înalţă firicelul de fum de seară, căci în curând vin vacile de la cireadă şi trebuie mulse, iar laptele fiert în ceaunul din care fiecare mamă tocmai a răsturnat, pe fundul de lemn, mămăliga mare şi zâmbitoare.
Liniştea serii în sat e ca un ritual care începe după o zi întreagă, nicidecum foarte gălăgioasă (cel mult ciripiturile de pe şosea, când trec "şcolerii" mici spre casele lor), poate doar agitată pentru truditori. După ora şase seara, se simte schimbarea: aerul se "încruntă" brusc şi trebuie să pui şi o cămaşă peste maieul din timpul zilei.
Miroase a praf şi a fum, orice tentativă de zgomot ajunge în deal ca într-o cameră bine capitonată, treci pe lângă cuptioraş şi te lipeşti de lutul aspru şi cald şi aştepţi să ajungă vaca "di pi şăs", iar dacă eşti norocoasă şi nu adormi prea repede, o să mănânci laptele "cu scrum", adică ceea ce rămâne pe ceaun după ce Mămica răstoarnă mămăliga şi peste care fierbe laptele.
Se ridică un val tremurat de fum deasupra caselor şi încă îl mai poţi zări, ca o pătură ce pluteşte ca într-o "magie", în albastrul nopţii care se lasă. Pe ponoare nu se mai vede nimic, doar gara e luminată şi de aici din deal, te uiţi la trenul care, sub formă de mici luminiţe înlănţuite, tremurate, te vesteşte printr-un şuierat sacadat că a plecat din haltă de la Andrieşeni şi zoreşte, fiindcă până la Dorohoi mai e ceva cale. (Încă din anii cei mai de început ai casei "din deal", te-ai întrebat unde oare merg cei din tren, la ce oră ajung ei acasă, au un Tată cu căruţa sau sania, care să-i aştepte la gară ...?).

Apoi liniştea e spartă de pârâiturile unui scuter, de aici, de pe străzile din Apărători, te uiţi pe geam şi vezi doar un cer de plumb topit printre romburile de crengi golaşe ale copacilor din grădiniţă, auzi sirena disperată a unei ambulanţe fugind spre spitalul sf. Ioan şi îţi aduci aminte că Mămica ta e în spitalul Parhon din Iaşi ... şi îţi revine disperarea de dimineaţă, când uitându-te pe fereastră, ţi-ai dat seama că grădiniţa ar putea dispărea oricând, transformată într-o parcare sau dughenuţă de cartier ... la fel cum dispare, în fiecare seară, pătura de fum în noaptea care se lasă peste ponoarele natale.

Care ne mai sunt valorile? Şi cine le cântăreşte?

23 ianuarie, ştiri la Antena 3. După prima informaţie legată de inundaţii (justificată desigur poziţia unu), o desfăşurare despre un ... ţigan din Slatina, infractor desigur şi care tocmai se pregăteşte să scape cu bine dintr-o afacere necurată (scuze, chiar n-am reţinut care era), dar având copiii botezaţi de valori ca Stolojan, nu mai ştiu ce magistrat etc.
Şi apoi, pe poziţia a treia, câte ceva despre semnificaţia zilei de 24 ianuarie...

23 ianuarie, ceva mai târziu, în curtea Muzeului literaturii, un buchinist de Dâmboviţa sorta cărţile aduse de un biet bătrân, pentru vânzare probabil. Când am trecut eu pe lângă ei, tocmai punea deoparte un exemplar foarte vechi din Cehov cred. Şi se acompania cu "p-asta dă-o deoparte, nu-i aşa de valoroasă".

Mergând pe o regula din matematică (nu mai ştiu care), mie îmi iese cava de genul: deoparte cu Stolojan şi magistratul cumătru cu gorila din Slatina, nu-s aşa de valoroşi.

?

Cafeaua mea de astăzi, cafeaua cu miere, mi-a amintit de "Cafeaua cu sare". Ştie cineva ce mai face Dana Deac?

Înseninare

Ceaţă, ceaţă mai adâncă, ceaţă şi în capul meu, chiciură ... senin, ploaie seara!

Fluctuaţii de tensiune, şocuri electrice la transformatoare, aparate electrice arse; săracii oameni rămaşi şi fără serviciu şi fără televizoare şi telenovele (cum să mai stai în condiţiile aste în casă?) ... vai de ei!

Economie la sânge, ajustări salariale, proiect de buget, reducerea cheltuielilor, 2% din PIB, găsirea unui loc de muncă, pierderea locului de muncă, disponibilizări, reorientări, rata şomajului va creşte, leul a oscilat între 4,27 şi 4,29, pachete complete (vândute) de excursii în străinătate cu prilejul sărbătorii de sf. Valentin ... bucură-te, tineret al patriei!


Criză, gripă, grevă, protest, telefoane interceptate (nimeni nu stie nimic clar despre asta) ... afară a ieşit soarele!

La mulţi ani!

... pentru mama mea, Mămica, sănătate cât se poate de multă, răbdare cu nepoatele, mai puţină "socroşenie" şi să-şi amintească rapid de fetele ei atunci când o apucă să îi caute nod în papură nurorii!

... pentru copiii mei, cu care mă mândresc enorm şi care mă sprijină, chiar dacă uneori trebuie să mă împingă de la spate! Ştiu că întotdeauna voi putea vorbi orice cu Cristi, Adi mă va binedispune chiar dacă pentru asta trebuie să "ridice vocea" sau să fie ocazional Golum, iar Tita mă va mângâia, mă va ciupi, mă va pipăi şi mă va pupa cu foc, dacă va crede ea că asta mă ajută!

... pentru nepoţii mei, mari şi mici, licenţe, bacalaureate, prematuritate sau ... situaţii fără "probleme", toate să fie depăşite bine în 2009!

... pentru surorile şi fratele meu, să fie alături de copiii lor şi să răspundă "prezent" atunci când simt că trebuie!

... pentru puţinii mei verişori şi pentru mătuşi, sănătate şi să ne vedem cu bine în noul an!

... pentru prietenii mei Manuela, Monica, Raluca, Andreea, Cătălin şi Ştefan un an nou cu mai puţine întrebări fără răspuns!

Iar pentru mine ... închei un an cu începuturi, încep un an cu încheieri, fichtre!

Să ne fie mai bine la toţi!

Jocuri

De aproape o oră, de când m-am trezit şi m-am "înfipt" în faţa calculatorului, se joacă cu mine. Ba se încruntă, ba suflă uşor, atâta doar cât să-mi facă un semn cu ramurile negre din faţa geamului ... asta până am început să-l spionez şi pot să jur că atât a aşteptat! S-a luminat un pic, probabil un zâmbet mic, apoi a început să plângă. Tot câte un pic! Am tras cu coada ochiului în sus, nici o mişcare! S-a mai întunecat, iar s-a luminat şi când s-a prins că nu-l mai bag în seamă a început să plângă de-a binelea. Dar e vesel! Fulgişorii plânşi de el zburdă în toate direcţiile, probabil caută prieteni! Cu care să se contopească, să crească şi să am şi eu parte de o ninsoare serioasă, cu fulgi mari şi deşi.

M-am uitat din nou la Dumnealui. Se face că nu mă mai bagă în seamă. A reglat butoanele pe lumină difuză, dar eu ştiu că mă urmăreşte printre gene şi în funcţie de ce vede pe faţa mea, plânge mai "sănătos" sau nu. Gata, nu mă mai uit în sus! Să plângă aşa cum ştie el mai bine şi până diseară să-mi facă covor gros şi pufos care să-mi îmfrumuseţeze vecinătăţile. Şi dacă reuşesc să mă strecor neobservată, poate îmi fac un culcuş sub covorul lui. Daaa, ştiu eu cum să fac! Şi n-am să mai ies de acolo un timp!