M-am uita după ei, dar nu au apărut! Perechea de guguştiuci care se giugiulesc prin copacii din faţa casei mele întârzie, sau poate nu e timpul...eu îi aştept, îmi place de ei, îmi plac guguştiucii de mică; era plin prin sat de ei şi mă minunam grozav când îi auzeam "cântând" fără să li se mişte vreo pană! Când mergeam la Andrieşeni, după ce urcam panta cu lutăriile, "la Jîdovină", cum i se spunea, se deschidea panorama străzii principale, cu trotuare marginite de arţari, raiul guguştiucilor. De fapt, cum aud primul cântat, imaginea asta îmi apare în faţa ochilor. Acum totul s-a transformat pe acolo; în afară de lutăria care nu poate fi transformată fără unele riscuri, cred, străzile nu mai sunt la fel, aerul nu mai este la fel, oamenii nu mai sunt aceiaşi!
2 comentarii:
In sfarsit! In sfarsit mai aud de cineva care iubeste gugustiucii! Am o mare slabiciune pentru ei si in general imi evoca vremea blanda, de inceput de vara, cand incepeau pe vremuri vacantele mari...si diminetile la Glava...eeeh
'zdai seama, doar suntem neamuri :D
Trimiteţi un comentariu