păcat

Ceea ce urmează este pe deplin adevărat; eu o ştiu la a treia mână, aşa că nu mi s-a părut deformată de Povestitor, mai ales ca pe Protagonist îl cunosc. Aşadar întâmplarea, dialogul mai exact, a avut loc într-un prag de noapte, când Fini, Fine, Vecine şi Vecine, vegheau pe Naşă care trăgea să moară:
Protagonistul (căruia îi venise rândul la veghere): Auzi brei naşe, mata de când a murit naşu, ai mai avut brei, om?
Naşa (Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească), cu glasul unui muribund, fireşte: nhhhuuuu, n-am mai avhuuuut!
Corul Babelor care vegheau împreună cu Protagonistul, vecine şi prietene ale viitoarei răposate, (dând din mâini, atotştiutoare): O mai avuuuut, o mai avuuuuut!

Naşa, săraca, a murit în zori, dar dilema Protagonistului a rămas!

Pare morbid, dar eu, ori de câte ori îmi aduc aminte, mor de râs! Asta e, sunt păcătoasă!