chestii

*Înmuguresc teii pe strada mea!
Este o stradă frumoasă, deşi mulţi ani, foarte mulţi după ce ne-am mutat noi aici nu a fost asfaltată. Plăcile de beton cărora le expirase perioada de utilizare datau probabil de pe vremea când zona era şantier. Acum dispare şi ultima mărturie a ceea ce a fost pe aici: fundaţia uneia dintre casele care prin anii 80, sigură şi solidă, înfrumuseţa zona. Maidanul de vizavi de grădiniţă, unde au jucat băieţii fotbal în copilărie, un petec verde printre urâţeniile de blocuri în care trăim, maidanul zic, s-a umplut! Mai întâi maşinile de care nu mai ai loc în oraşul ăsta (nu o dată am constatat că românul se lipseşte de orice, se infometează pe el şi pe copii, dar să aibă maşină bengoasă "la bloc") şi garajele aferente. După ce au dispărut garajele, un "dezvoltator imobiliar" a început săpăturile şi ridicarea a ceva ce în final va fi...un bloc! Unde se vor mai inghesui câteva zeci de amărăşteni, bucuroşi că au o casă, vom mai avea câteva zeci de vecini, grădiniţa va avea acoperire 500% şi tot aşa!

Vara, când teii sunt înfloriţi, după o zi pe care numai în Bucureşti o poţi avea, adică sufocantă, o zi în care simţi că îţi ies ochii de căldură, de praf, de cele mai multe ori de vânt, într-o asemenea seară de vară mirosul florilor de tei se răspândeşte prin cartier, acoperă două-trei străzi, şi atunci închid ochii şi îmi spun că mă plimb prin Copou. Nu stiu care mai este starea teilor pe acolo; teii noştri au fost aprig jumuliţi sub pretextul înfrumuseţării coroanei de către nişte tunzălăi de la ADP, primăvara trecută. M-am certat zdravăn cu multă lume, inclusiv vecini, mai ales atunci când au venit cu argumentul că "atâtea crengi vecină, se pot rupe şi pot cădea peste moaşinăăăăăă!"

*Am citit de dimineaţă, în Adevărul un articol scris de Adrian Georgescu. Dacă cineva îşi propune să scrie un roman despre violenţă şi neam-prostie (asta, indiferent despre ce naţie am vorbi), poate să folosească uşor drept schelet ceea ce scrie AG.

*Oarecum în legătură cu unele idei din articolul lui AG, ieri m-a amuzat (pentru că altfel m-ar fi scos din răbdări) o discuţie între două mămici. După ce una dintre ele a purtat o scurtă, dar categorică discuţie cu plodul la telefon - n-am tras cu urechea, vorbea ea în gura mare - în care l-a somat să se uite la televizor, să se joace la calculator "canter" sau să se dea cu capul de pereţi, orice, numai să nu facă tema până nu ajunge EA acasă, pentru că altfel iese o porcărie, nu o temă de nota 10, dar zece, spus apăsat şi cu mândrie maximă; după această discuţie telefonică deci, a început conversaţia între cele două, care era de fapt un monolog al primei, semi-întrerupt de timide aprobări din partea celei de a doua. Redau aproximativ: "Pei ce crede el că îl las de capu lui, că dacă l-aş trimite cu tema scrisă de el ar loa numa doi că dacă vezi cum porneşte la scris tre-să rup foaia şi să scriu eu că pot să îl pun să scrie osută de foi şi tot degeaba că i-am zis lu prostu de ta-su că cu tine seamănă mă, da nu-l las io, păi eu de aia muncesc şi ia-i calculator, adidaşi de care vrea el, ca să aibă şi el să nu se simtă mai inferior ca alţi copii, pentru ce credeţi voi că mă sacrific io mă? Pei tre-să le facă educaţie fată, nu poţi să îi laşi aşa ..." Da!

*Este frumoasă dimineaţa asta, puţin înnorată, cred că totuşi va răzbi un pic de soare; îmi place că au înflorit zarzării, aproape toţi copacii din grădină au înmugurit, corcoduşul are chiar frunzuliţe mici şi o mulţime de boboci, am vazut şi câteva magnolii înflorite la Şosea; mici bucurii oferite de natură, peste Fukushima, peste Afganistan, unde Forţele Aeriene Române tocmai au preluat comanda Aeroportului din Kabul şi ororile despre care tocmai am aflat, peste apropiatul an 2012, peste toate!